Gheorghe

Pe Gheorghe l-am cunoscut cu multi ani in urma, atat de multzi, incat am si uitat cararile pe care haladuiam impreuna la cules de nicoretzi prin padurile Tarcaului.

Ne impartaseam la acelasi duhovnic si cantam la strana cand eram singuri in biserica, nu ca nu am fi avut voce dar asa ne punea parintele staretz, ne iubea mult, acum e dus la Domnul.

Gheorghe era militar de profesie, era maior pe vremea lu' impuscatu', si o bucata buna dupa... Era energic si plin de sensibilitate, chiar daca reusea cu multa discretie sa ascunda acest lucru, o facea cu naturaletzea unui om smerit si bun la suflet. Canta la chitara si cand am ascultat primele lui acorduri compuse ad hoc am ramas mut! Nu i-am spus timp indelungat cat de mult ma bucuram pentru talentul lui, sau cat de talentat cred eu ca este, mi-era frica sa nu il abat de la gandul lui... Il macina launtric si il sfredelea acest gand, il simteam tot mai aproape de izbanda, de implinirea dorintei lui, ii simteam privirea cand vorbea cu mine, ii straluceau ochii cand imi povestea de planul sau...Eu gateam la manastire si el citea din pateric, cand ii auzeam glasul il asociam cu acordurile chitarei lui si imi spuneam cat de talentat este Gheorghe. Ma bucuram de prietenia lui, era ceva special, sincer, tamaduitor. Mi-a spus intr-o seara, cerul deasupra manastirii era senin si peste varful copacilor din zare se inalta semetz si singur, bradul lui Stefan: frate Ionele, vreau sa ma fac preot! Stiam, pentru ca am simtit chemarea lui inca de cand ne-am cunoscut, dar am tacut! Cu cateva zile in urma fusesem cu el la bradul cel straniu, care se inalta cu inca o data fata de ceilalti, mersese cu noi atunci si fratele Ghedeon, nu mai vazusem pe cineva sa bata toaca asa cum o facea el, era o simfonie, o fuga, o tocata si toate la un loc! Noi trei si copilul lui Gheorghe nu am reusit sa cuprindem trunchiul acelui brad batran dar vanjos.

Un caine latra departe pe Bolovanish,poate simtzise vreo salbaticiune, luna era deja deasupra coamelor, Gheorghe se uita la mine de o buna bucata de timp, asteptand cu evlavie ceva, m-am auzit atunci rostind: Dumnezeu sa te binecuvinteze Gheorghe!