Photography with feeling

luni, 31 august 2009

Recoltati din Lanul de Secara











...a fost o actiune grozava organizata cu multa daruire si mult suflet; as putea acum spune, ca toate cate s-au intamplat, au fost posibile pentru ca un munte de om cu ochi albastri, fumegand din coltzul gurii zambete verzulii cu miros de bourbon, a reusit sa adune un grup cosmopolit de fotografi entuziasti, nebuni si frumosi; acesta nu putea fi decat Radu Badoiu, in tricoul lui cu care vrea sa schimbe lumea, sau cu care doar asa, cand e imbracat cu el, vede ca lumea se schimba in jurul lui necontenit...si mai e o echipa formata din doua fapturi minunate, Amalia si Monica, numai suflet, care au avut grija ca totul sa se intample asa cum s-a intamplat; fiind mai ecumenice au veghet la pacea din sufletul modelelor, la armonia dintre nationalitatile conlocuitoare pe pontonul plutitor, si daca ungurii nu au sarit cu cutzitul la gatul moldovenilor, moldovenii nu au aruncat cu baltagul inspre munteni iar muntenii s-au imbratishat cu oltenii pe parcursul evenimentului, asta se datoreaza lor si spiritului mioritico-pontic sadit in noi odata cu etnogeneza poporului din care facem parte fiecare!
...munca pe ogor a fost spornica si a dat roade bogate datorita sponsorilor.Au muncit din greu, fotografii venitzi cu mic cu mare sa se inscrie la o secarica, au prasit pana la recolta Radu Badoiu, Monica, Amalia, Luca, si sa ma ierte ceilalti pe care nu i-am numit, a trebuit
dupa secerish sa aleaga secara de neghina, Dinu Lazar, Feri ( Francisc Vaida) si Ion Marculescu, un om de o mare calitate venit de prin fosta cetate de scaun a tarii Romanesti, si, in final Uiumul sa fie al celui mai inspirat de zeii recoltei, care l-au ales in unanimitate pe Marcel Eremia, urcand-l pe capitza cea mai inalta a marelui premiu! Trebuie sa recunosc ca fara sprijinul Lui Fotohobby si Epson toate cate s-au intamplat ar fi avut un cu totul alt rezultat, secarica nu mai avea culoare, vinul de bucium ar fi fost prea putzin, zeama de pestele nu mai aburea in farfurii, iar frigaruile de berbecutz a lu' Feri nu ar fi avut niciun gust!


Am postat cativa prasitori unii au ajuns fruntashi! Ceilalti urmeaza!
-ma inscriu de pe acum in a doua expeditie

duminică, 16 august 2009

au o cultura milenara si un teritoriu mai bogat si mai frumos decat ne putem inchipui...
Sunt cu mult in urma chinezilor ca dezvoltare dar sunt mult mai cinstiti si mai corecti, adica nu mint asa de mult ca vecinii lor de la nord de Red River.
Traditiile sunt pastrate cu sfintenie si unitatea de baza este familia, de regula, foarte numeroasa!
Templele sunt omniprezente iar istoria lor este un bun respectat de la marea cea mare pana in varful muntelui cel inalt!
Se adapteaza usor, sunt saritori si te ajuta la nevoie, se ajuta intre ei foarte mult lucru esential pentru a supravietui noului care d buzna in viata lor si ii copleseste din toate partile...

Vitnam mon amour


Pe uscat viata lor se desfasoara mai mult pe doua roti decat pe doua picioare, bicicleta la vietnamezi este cum era Dacia, frate cu romanul, buna la toate!Bicicleta si motoscuterul fac parte din dotarea fiecarei familii, sunt mandri de faptul ca pot circula liberi si fara interdictii oriunde si oricum, in orice conditii indiferent de incarcatura, de vreme sau de semafoare. Si in trafic, ca si in igiena se supun unei singure reguli-nicio regula! Asta le da un plus de exotism pe care il poti intelege doar daca te aventurezi sa treaversezi o strada mai lata de 3 m! Doar regula "nicio regula" iti poate garanta ca ajungi nevatamat pe trotuarul celalalt! Am incercat varianta -trecere de pietoni pe verde- noroc ca am facut sport de performanta ca altfel puteam sa ajung usor erou fotograf cazut in misiune!

Viet nam mon amour


Aseara m-am asezat la calculator sa incerc sa scriu cateva randuri despre Vietnam, acum, cand lucrurile imi sunt inca proaspete in minte! Am stat mult, gandindu-ma cum sa incep si in ce nota sa imi scriu impresiile pe care le-am cules despre locuri, oameni, asezari, etc.
As putea sa spun cu usurinta ca nu mi-a placut si sa am argumente o mie pt aceasta, dar as putea sa spun, cu aceasi usurinta, ca a fost grozav si alta mie de argumente sa pledeze in favoarea acestui gand! Acum stiu ca vietnamezii isi traiesc viata in liniste si mai stiu ca mi-au dat o lectie de istorie pe care nu as fi inteles-o daca mi-ar fi povestit-o cineva!Mi-amintesc cum am fost invatat in scoala sa-i urasc pe nemtzi sau pe americani si sa iubesc pe rusi sau pe altii; in Vietnam, am vazut cu cata dragoste vorbesc despre francezi chiar daca acestia i-au "asuprit" o suta de ani si cu cat respect si admiratie vorbesc despre americani, chiar daca le-au sfartecat delta, le-au cotropit satele si le-au distrus recoltele si padurile cu ingrozitorul lor Agent Orange. Vietnamzii se simt bine in mediile in care s-au nascut si nu fac nimic sa schimbe ceva din echilibrul creat. Ii gasim in Delta Mekongului sau pe Raul Rosu, la Halong Bay si peste tot unde este apa, traind in armonie cu aceasta. Sate intregi cladite pe ape, sau barci pe post de case plutitoare,unde vietnamezul isi duce traiul,isi creste copiii,se roaga sau muncst cstigandu-si existenta. Tragdia e ca Delta nu mai are pasari si pa nu le mai ofera mult peste ca odinioara, dar asta nu le opreste dorinta de a fi mai bogati, fie si numai sufleteste.