Photography with feeling

vineri, 4 decembrie 2009

1 Decmbrie 2009-The beautiful part of law











Sunt mai mult decat fericit pentru ce s-a intamplat pe 1 Decembrie, nu doar pentru atunci dar si pentru acum...

joi, 26 noiembrie 2009

Toamna din jurul meu



Cand m-am trezi, in jurul meu era toamna, era peste tot, in ochii mei, in bratele mele, in parul meu, in inima mea si chiar mai departe, in sufletul meu!

duminică, 1 noiembrie 2009

Apusul din noi





Toamna m-a prins anul acesta mai spre seara, cand mos Valentin la cei 88 de ani ai sai, aburca ultimile leatzuri de lemn de brad in caruta! E inca in putere chiar daca degetele ii sant indoite de reumatic. Baietii ii sunt dusi pe la oras, unul singur mai vine din cand in cand sa mai repare poarta si acoperisul la poiata cand e nevoie. Cel mai greu e cu apa, ca pe cat e de bogat dealul pe care si-a asezat casa lui cu cerdac acu' fo 60 de ani, pe-atat e de sterp in raruchii sai pamantul! Dar nu se plange, nevasta lui e tanara si in putere, e cu 10 ani mai vie decat el. Imi dadu un cash afumat si ma intreba de copii. Si-al meu e dus am spus oftand, e la casa lui si privii lung spre apus, unde mos Valentin gatise treaba si cu inca doi vecini se pregateau sa mute lemnele la adapost...Am vrut sa le spun ca am sa vin si la anul dar ma trecu un fior, si ma strafulgera un gand, oare al cui apus vad ochii mei acum in prag de toamna tarzie?

marți, 8 septembrie 2009

Ma imbraca gandul acestei toamne,

cu multe amintiri frumoase,

care ne leaga,

si ne dezleaga ca intr-un gheoc.

Regasirea de sine este ca roua rece a diminetii;

este minunat sa te regasesti

si este si mai frumos sa te reinventezi,

sa te reconstruiesti si sa vezi, ca,

mereu fiind acelasi om totusi,esti diferit.

Eu cred ca toate zilele noastre au fost diferte

si clipele tale sau ale mele impletite au fost diferite

si mai important decat asta,cred,

ca aceasta broderie de trairi,

a culminat intr-o tapiserie la care o sa privim cu placere exprimand:

asta e viata noastra,

uite ce frumos si armonios au fost surprinse luminile si umbrele,

culorile si nuantele.....

Sentimentul acesta il va avea oricine o va privi,

dar vor vedea doar o imagine frumoasa,

fara sa stie ca umbrele si lumina

au fost clipele noastre traite impreuna,

unele umbrite altele stralucitoare....

Mi-ar placea sa fiu acel om care sa iti astearna mereu covor de flori

pe unde pasesti,

as vrea sa fiu omul din preajma respiratiei tale,

sa te ajut sa simti mirosul marii toamna,

parfumul inverzitelor paduri si srigatul soarelui in zori,la zenit.

Mi-ar placea sa fiu toate astea ,ca prea mult am obosit trupul tau

si al meu nefacand, cand trebuia facut si facand cand trebuia nefacut!




joi, 3 septembrie 2009

Despre oameni si faptele lor-interpretarea in fotografie


Eu cred ca in viata, si mai ales in viata reala de la noi, daca te apuci sa faci ceva, trebuie sa iti asumi o multime de canoane pe care trebuie sa le duci, sau torturi pe care trebuie sa le suporti, inainte, in timp ce sau dupa ce ai facut ceea ce ti-ai propus. Vad pe blogul lui Feri o polemica starnita de oameni foarte talentati, cu reale valori morale care, arunca de pe un mal pe celalalt al continenteleor, pareri, opinii, critici, puncte de vedere mai mult sau mai putzin academice, luand in tabarca un tanar fotograf,care, nu a dorit decat sa faca ceva..., sa ofere din prinosul sau de bunatate si altora! Radu Badoiu asta a incercat, si pentru asta merita ajutat, incurajat si indreptat acolo unde este cazul cu duhul blandetii, cu prietenie din partea prietenilor si cu profesionalism de la profesionishti!
In fotografie este la fel, numai ca lupta este mai apriga, iar comentariile pe care le primesti, de cele mai multe ori sunt pareri personale ale unora sau altora si sunt grevate de nivelul de educatie, cultura, bogatia limbajului artistic, vocabular, etc., a fiecaruia care comenteaza. Este o adevarata arta sa poti sa exprimi in scris emotia pe care ti-o transmite o fotografie! Este o chestiune de interpretare, si trebuie avuta in vedere diferenta dintre interpretare si noninterpretare a unei fotografii, oprere de arta sau un text. Autoritatea de a te pronuntza ar fi capacitatea de a spune ceva despre un lucru despre care se presupune ca ai facut mai intai un efort de a-l intelege. Desigur, nu toate interpretarile sunt interesante cum niciuna nu reprezinta interpretarea absoluta-adevarul! dar majoritatea sunt valabile cel putzin ca reactie- ele mentin relatia pe care publicul o are cu opera (fotografia in cazul nostru), pentru ca macar comunicarea sa poata fi posibila. Ceea ce s-a intamplat pe blogul lui Feri, este deprate de definitia incercata de mine mai sus, comunicarea navand un scop estetic sau constructiv. Radu Badoiu devenind tzinta si nu actiunea sa. Artistul si publicul se definesc reciproc, fiecare este o conditie necesara, cel putin ca sa existe o relatie estetica. Din aceasta relatie decurge posibilitatea de a intzelege, iar din multiplele posibilitati de a intelege se nasc operele de arta! Va invit la toleranta, in pace, in numele acestei minunate pasiuni care ne leaga-fotografia! Humanity has advanced!

marți, 1 septembrie 2009

Seceratori si secerati in Lanul de secara, sceleratzi, n-au fost!


Secara se foloseste nu numai ca background in fotografie,fie ea macro,portret,peisaj sau nud, secara, uneori se foloseste si pentru obtinerea unui Lichid limpede, transparent, fără impurităţi şi fără precipitat,culoare Galben auriu, cu tentă verzuie,miros de fenicul,gust Pronunţat, aromat, de fenicul, Consistenţă medie spre slabă, pana la 33o alchool...si o declar bautura oficiala de deschidere si inchidere a naufragiatilor in Lanul de secara! Se ofera doar celor care nu se-cara din gashca noastra!
Secara se mai foloseste pe scara larga si in domeniul IT-dupa cum se observa in imaginea alaturata! (pentru necredinciosi, cei ce nu stiu ca secarica este intrata adanc si in IT ii invit pe http://www.secarica.ro/)

luni, 31 august 2009

Recoltati din Lanul de Secara











...a fost o actiune grozava organizata cu multa daruire si mult suflet; as putea acum spune, ca toate cate s-au intamplat, au fost posibile pentru ca un munte de om cu ochi albastri, fumegand din coltzul gurii zambete verzulii cu miros de bourbon, a reusit sa adune un grup cosmopolit de fotografi entuziasti, nebuni si frumosi; acesta nu putea fi decat Radu Badoiu, in tricoul lui cu care vrea sa schimbe lumea, sau cu care doar asa, cand e imbracat cu el, vede ca lumea se schimba in jurul lui necontenit...si mai e o echipa formata din doua fapturi minunate, Amalia si Monica, numai suflet, care au avut grija ca totul sa se intample asa cum s-a intamplat; fiind mai ecumenice au veghet la pacea din sufletul modelelor, la armonia dintre nationalitatile conlocuitoare pe pontonul plutitor, si daca ungurii nu au sarit cu cutzitul la gatul moldovenilor, moldovenii nu au aruncat cu baltagul inspre munteni iar muntenii s-au imbratishat cu oltenii pe parcursul evenimentului, asta se datoreaza lor si spiritului mioritico-pontic sadit in noi odata cu etnogeneza poporului din care facem parte fiecare!
...munca pe ogor a fost spornica si a dat roade bogate datorita sponsorilor.Au muncit din greu, fotografii venitzi cu mic cu mare sa se inscrie la o secarica, au prasit pana la recolta Radu Badoiu, Monica, Amalia, Luca, si sa ma ierte ceilalti pe care nu i-am numit, a trebuit
dupa secerish sa aleaga secara de neghina, Dinu Lazar, Feri ( Francisc Vaida) si Ion Marculescu, un om de o mare calitate venit de prin fosta cetate de scaun a tarii Romanesti, si, in final Uiumul sa fie al celui mai inspirat de zeii recoltei, care l-au ales in unanimitate pe Marcel Eremia, urcand-l pe capitza cea mai inalta a marelui premiu! Trebuie sa recunosc ca fara sprijinul Lui Fotohobby si Epson toate cate s-au intamplat ar fi avut un cu totul alt rezultat, secarica nu mai avea culoare, vinul de bucium ar fi fost prea putzin, zeama de pestele nu mai aburea in farfurii, iar frigaruile de berbecutz a lu' Feri nu ar fi avut niciun gust!


Am postat cativa prasitori unii au ajuns fruntashi! Ceilalti urmeaza!
-ma inscriu de pe acum in a doua expeditie

duminică, 16 august 2009

au o cultura milenara si un teritoriu mai bogat si mai frumos decat ne putem inchipui...
Sunt cu mult in urma chinezilor ca dezvoltare dar sunt mult mai cinstiti si mai corecti, adica nu mint asa de mult ca vecinii lor de la nord de Red River.
Traditiile sunt pastrate cu sfintenie si unitatea de baza este familia, de regula, foarte numeroasa!
Templele sunt omniprezente iar istoria lor este un bun respectat de la marea cea mare pana in varful muntelui cel inalt!
Se adapteaza usor, sunt saritori si te ajuta la nevoie, se ajuta intre ei foarte mult lucru esential pentru a supravietui noului care d buzna in viata lor si ii copleseste din toate partile...

Vitnam mon amour


Pe uscat viata lor se desfasoara mai mult pe doua roti decat pe doua picioare, bicicleta la vietnamezi este cum era Dacia, frate cu romanul, buna la toate!Bicicleta si motoscuterul fac parte din dotarea fiecarei familii, sunt mandri de faptul ca pot circula liberi si fara interdictii oriunde si oricum, in orice conditii indiferent de incarcatura, de vreme sau de semafoare. Si in trafic, ca si in igiena se supun unei singure reguli-nicio regula! Asta le da un plus de exotism pe care il poti intelege doar daca te aventurezi sa treaversezi o strada mai lata de 3 m! Doar regula "nicio regula" iti poate garanta ca ajungi nevatamat pe trotuarul celalalt! Am incercat varianta -trecere de pietoni pe verde- noroc ca am facut sport de performanta ca altfel puteam sa ajung usor erou fotograf cazut in misiune!

Viet nam mon amour


Aseara m-am asezat la calculator sa incerc sa scriu cateva randuri despre Vietnam, acum, cand lucrurile imi sunt inca proaspete in minte! Am stat mult, gandindu-ma cum sa incep si in ce nota sa imi scriu impresiile pe care le-am cules despre locuri, oameni, asezari, etc.
As putea sa spun cu usurinta ca nu mi-a placut si sa am argumente o mie pt aceasta, dar as putea sa spun, cu aceasi usurinta, ca a fost grozav si alta mie de argumente sa pledeze in favoarea acestui gand! Acum stiu ca vietnamezii isi traiesc viata in liniste si mai stiu ca mi-au dat o lectie de istorie pe care nu as fi inteles-o daca mi-ar fi povestit-o cineva!Mi-amintesc cum am fost invatat in scoala sa-i urasc pe nemtzi sau pe americani si sa iubesc pe rusi sau pe altii; in Vietnam, am vazut cu cata dragoste vorbesc despre francezi chiar daca acestia i-au "asuprit" o suta de ani si cu cat respect si admiratie vorbesc despre americani, chiar daca le-au sfartecat delta, le-au cotropit satele si le-au distrus recoltele si padurile cu ingrozitorul lor Agent Orange. Vietnamzii se simt bine in mediile in care s-au nascut si nu fac nimic sa schimbe ceva din echilibrul creat. Ii gasim in Delta Mekongului sau pe Raul Rosu, la Halong Bay si peste tot unde este apa, traind in armonie cu aceasta. Sate intregi cladite pe ape, sau barci pe post de case plutitoare,unde vietnamezul isi duce traiul,isi creste copiii,se roaga sau muncst cstigandu-si existenta. Tragdia e ca Delta nu mai are pasari si pa nu le mai ofera mult peste ca odinioara, dar asta nu le opreste dorinta de a fi mai bogati, fie si numai sufleteste.