Ma imbraca gandul acestei toamne,

cu multe amintiri frumoase,

care ne leaga,

si ne dezleaga ca intr-un gheoc.

Regasirea de sine este ca roua rece a diminetii;

este minunat sa te regasesti

si este si mai frumos sa te reinventezi,

sa te reconstruiesti si sa vezi, ca,

mereu fiind acelasi om totusi,esti diferit.

Eu cred ca toate zilele noastre au fost diferte

si clipele tale sau ale mele impletite au fost diferite

si mai important decat asta,cred,

ca aceasta broderie de trairi,

a culminat intr-o tapiserie la care o sa privim cu placere exprimand:

asta e viata noastra,

uite ce frumos si armonios au fost surprinse luminile si umbrele,

culorile si nuantele.....

Sentimentul acesta il va avea oricine o va privi,

dar vor vedea doar o imagine frumoasa,

fara sa stie ca umbrele si lumina

au fost clipele noastre traite impreuna,

unele umbrite altele stralucitoare....

Mi-ar placea sa fiu acel om care sa iti astearna mereu covor de flori

pe unde pasesti,

as vrea sa fiu omul din preajma respiratiei tale,

sa te ajut sa simti mirosul marii toamna,

parfumul inverzitelor paduri si srigatul soarelui in zori,la zenit.

Mi-ar placea sa fiu toate astea ,ca prea mult am obosit trupul tau

si al meu nefacand, cand trebuia facut si facand cand trebuia nefacut!