Photography with feeling

marți, 10 august 2010

Ion, fiul lui Ilie


Ilie dupa ce a terminat armata, a venit acasa doar cu gandul la Maria lui.
Isi facuse planul de demult, ca doar avusese timp destul, armata fiind mai lunga decat si-ar fi dorit... Ajung in mai, tata mi-a dat loc de casa, pana in toamna o aburc, dupa postul Sfintei Marii o cer de nevasta si in octombrie facem nunta.
Asa a fost, s-a cutremurat tot Paltinul de horile lor, caii frumos impodobitzi, cu picioare groase si mersul apasat faceau sa se cutremure fantanile prin sat pe unde treceau...Era un iuresh si o veselie, ca a veni Ilie acasa din catanie,de se inshirau babele la gard precum frunzele de tutun la uscat. Maria era mandra ca s-a tinut cu fetele pana a venit el si a cusut si a impletit iar tzoalele de pe jos le-a facut cu bunica ei ca avea razboi, de acela cu pedale, ca se jucau cand erau copii de le sareau chingaturile care manau suveica...tare la mai certa buna, mai mult razand decat a ocara!

La una din batute, Ion i-a zis la ureche printre zulufii ei blonzi: Marie, tu sa-mi faci doi ficiori sa ma ajute la coasa!
Maria s-a uitat o clipa la el si i-a zis, baditza pai tu sa-i faci ca de ei ma grijesc eu...Tare i-a mai placut raspunsul lui Ilie si din noaptea aceea numai la asta s-a gandit...Pe unul il fac fierar asa cum m-a invatat pe mine tata, mult m-a ajutat in catanie meseria asta, aveam cai la artilerie si la infanterie si peste tot, iar eu stiam sa fac mandretze de poatcoave...il cautau pe tata de prin toate satele, se gandea el, in timp ce tinea strans mijlocul Mariei, parca nemaivoind sa il scape in veci...Maria scultatoare, i-a facut doi feciori, inalti ca brazii si puternici, la coasa de mici si-au cladit trupul ca pe o catedrala iar ochii lor stralucitori le incalzeau inima, acum sunt la scoala, dar pe Ionel l-a facut si fierar, asa cum si-a dorit...
Cuminte si ascultator, Ionel la numai 17 ani ai sai imblanzeste fierul in vatra incinsa apoi il modeleaza cu mare pricepere, scotzand din maine lui, minuni de potcoave si tzapine...


Ilie ma ia de mana si imi spune: il vezi, paraca mi-s eu la varsta lui...si ochii parca i se impaienjenisera; e de la fumul de la forja, imi spune el stergandu-se cu dosul mainii...dar tu de ce schiopatezi domn Ionel, ma intreaba tzintindu-ma cu privirea si schimband subiectul. Am avut un accident, ii spun; clatina din cap si spuse, doare asa-i? Mai doare daca merg mult, dar si pe matale te-am vazut schiopatand, ce te doare nea Ilie? il intreb eu cu stangacie; ei pe mine nu ma mai doare de multi ani, al meu e de lemn, mi l-am ologit la padure, dar nu-i bai, hai sa iti arat calul si porni mai tanar si mai mandru ca niciodat inspre grajd...





luni, 9 august 2010

photonest: Bucovina-imagini de la workshop

photonest: Bucovina-imagini de la workshop: "S-a incheiat primul din seria de workshopuri de fotografie dedicate,Bucovinei; au participat 10 impatimiti ai acestui gen, s-a dormit putin..."

Bucovina-imagini de la workshop


S-a incheiat primul din seria de workshopuri de fotografie dedicate,
Bucovinei; au participat 10 impatimiti ai acestui gen, s-a dormit putin, s-a alergat mult, s-au facut multe fotografii, unele frumoase altele nu, s-au facut peisaje, s-a abordat cu succes fotoreportajul, portretul, etc.

Sadova a fost primitoare si frumoasa ca o tzaranca gatita de sarbatoare, a plouat, a fost soare, a fost ceatza, a fost bine, a fost mai putzin bine, am avut de toate...

La final am discutat portofolii, am vizualizat fotografii, am raspuns la intrebari, am editat...

Ne-am despartit, dar fiecare din noi a adaugat la lista de prieteni fotografi, multe alte nume!










duminică, 1 august 2010

Povesti adevarate

Din ratiuni pe care le cunoasteti nu am sa dau nume, dar aceasta poveste va voi spune-o din suflet, cu durere in suflet, si cu sufletul la gura, pentru ca s-a intamplat in realitate, si pentru ca la noi nu va fi posibil sa se intample, daca fotografii de marca actuali, ai romanicei nu vor sa se trezeasca si nu doresc sa sustina oameni, care atunci cand vor sa faca ceva bun pentru comunitatea fotografica romaneasca, sunt delasatori... Lipsa unui organism implicat si responsabil se simte...


Povestea

Doi prieteni fotografi carora le port un deoasebit respect, o data pentru ca fac o fotografie de eveniment la cele mai inalte cote indeplinind exigente greu de realizat si a doua oara pentru ca au dorit sa ramana anonimi, ca multi alti fotografi buni, care iau premii internationale, si nu poarta grija nimanui, nu sapa pe nimeni, nu poarta ura sau ranchiuna unuia sau altuia, si se solidarizeaza cu fiecare fotograf care le calca pragul...sau isi exprima o nevoie!

Intr-un an, au primit un cotract de a face fotografie de nunta la o tanara familie, nunta frumoasa, cu multi invitati, cu shtaif...Se termina nunta, plapuma a fost cam scurta, afacerea le-a picat la o saptamana dupa eveniment, oamenii au venit la fotografi au vazut fotografiile, le-au placut asa de mult incat erau gata sa faca orice sa obtina fotografiile. ..

Fotografii, scoliti la cursurile lui Feri, CPPC, bravo maestre, si instruiti cu pricepere pe acest site si pe altul de dl Dinu, nu au cedat emotiilor celor tineri si nu le-au dat rodul muncii lor fara bani...bravo lor!

Atentie!

Dupa un an, tanara pereche, care intre timp, a emigrat in Anglia, nu ca altii care au venit in Dacia, au sunat si au dorit sa intre in final in posesia minunatului album cu evenimentul special din viata lor. Au sunat in Romanica, au stabilit o intalnire, au platit pretul convenit pentru munca de ocnash a fotografilor nostri, si au plecat cu fishierele in geanta....

Nimic spectaculos pana acum, vor spune multi dintre dvs. dragi cetitori de carduri, dar cand oamenii nostri s-au repezit intr-un centru de print, de la ei din cartier, demozela de serviciu a zis: Doamne ce frumoase fotografii, sunt deosebite, nu am mai vazut asa ceva, ce poveste, ce emotii, ce cadre, etc...Ei cu sufletul la gura si cu inima in gat, ragusiti de emotii, i-au spus demozelei pistruiate de la ghiseu,in engleza lor de acasa, cand sunt gata? abia steptam sa le vedem!

Sunt minunate, spune ea oftand de emotie, dar nu pot sa le printez...
Cuuuuummm! Spun cei doi in cor! de ce?
Pai uite ca in exiful fotografiilor apare ca acestea au fost facute de x si de y si ca trebuie sa aveti acceptul lor scris, semnat parafat!
Doamne ce tzara de rahat spune ea, el la randul lui a zis lasa draga ca mergem la anul in Guatemala, dar pan' atunci rezolvam noi! Romaniii nostri suparati peste masura, inshfaca traista cu fishiere si dau sa paraseasca in tromba incinta si locul incidentului. ...
Hei, striga pistruiata dupa ei, va trebe un formular, spune ea cu limba ei roz printre dintii pistruiatzi si ei, cu o engleza aproape intangibila pentru romanismul nostru patriotard!
Le flutura o hartie in care pe un print impecabil, asa cum nu ne ies noua nici pentru expozitie, era scris la rubrici obligatorii:

-Aprobarea autorului fotografiilor;
-Nr de copii aprobate de autor;
-Formatul aprobat de autor;
-Dimensiunea si rezolutia aprobata de autor;
-Dreptul de distribuire la alte persoane a albumelor rezultate, aprobata explicit de autor, in ce cantitate;

Tinerii nostri s-au uitat unul la altul, el se intreba, oare aici la peroferie daca se intampola asa ceva, ce Dumnezeu ne asteapta in centrul Londrei?
Hai sa sunam in tzara, oare mai costa ceva?

Ce spuneti domnilor fotografi, interesant nu?