Fecunditate

Teoria fecunditatii inca nu s-a scris, fecunditatea insa o intalnim peste tot, exista in noi, in aerul pe care il respiram, in fructul oprit, in gandul ascuns sub perna, in apa de gura, in tigara de dupa, in zatzul din cafea, in pantalonii scurti inainte de pubertate, in blugii de mai tarziu, in sarutul furat pe sub castani si mai cu seama pe aleea indragostitilor, eu o vad de jur imprejur, ne-a zidit!

Brassica rapa

Adica, rapitza, eu am prins-o inainte de culcare cand se desfata in lumina ultimilor raze ale unui soare cu dintzi.

In zadar am asteptat o caruta, un copil sa-si mane vaca catre casa, un om venind de la coasa, nici macar o ciutura nu era de zarit in jur, doar ropotul ploii care venea asurzitor, ca o herghelie de cai asudati in galop si care ma izgonira din fata talazului galben de sub cer!

Noapte buna brassica rapa!

Movila lu'Burcel

Cand vii dinspre Vaslui spre Iasi, dupa ce urci dealul la Solesti lasand pe stanga lacul cel mare zagazuit intre dealuri de soldati,elevi,ingineri practicati si taranii locului muncind cu ziua, undeva pe o bobeica, se inalta chiar pe locul numit Movila lui Burcel o biserica ce poarta numele Marelui Domnitor! Preotii s-au chinuit si scris cu mana frumos, caligrafic si pe ambele parti povestea lui Burcel si a movilei sale!

Imi amintesc ca si eu am oprit o data sa vad acel panou inalt de 4 m si sa citesc frumoasa lui poveste.

Azi am gasit doar doua gropi in pamant, semn ca acolo a fost ceva infipt adanc in pamant, asa ca radacinile noastre. Din spatele meu, razbatu o voce de femeie acoperind zgomotul aproape surd al carutei: L-au furat maica, era din fier!

Gheorghe

Pe Gheorghe l-am cunoscut cu multi ani in urma, atat de multzi, incat am si uitat cararile pe care haladuiam impreuna la cules de nicoretzi prin padurile Tarcaului.

Ne impartaseam la acelasi duhovnic si cantam la strana cand eram singuri in biserica, nu ca nu am fi avut voce dar asa ne punea parintele staretz, ne iubea mult, acum e dus la Domnul.

Gheorghe era militar de profesie, era maior pe vremea lu' impuscatu', si o bucata buna dupa... Era energic si plin de sensibilitate, chiar daca reusea cu multa discretie sa ascunda acest lucru, o facea cu naturaletzea unui om smerit si bun la suflet. Canta la chitara si cand am ascultat primele lui acorduri compuse ad hoc am ramas mut! Nu i-am spus timp indelungat cat de mult ma bucuram pentru talentul lui, sau cat de talentat cred eu ca este, mi-era frica sa nu il abat de la gandul lui... Il macina launtric si il sfredelea acest gand, il simteam tot mai aproape de izbanda, de implinirea dorintei lui, ii simteam privirea cand vorbea cu mine, ii straluceau ochii cand imi povestea de planul sau...Eu gateam la manastire si el citea din pateric, cand ii auzeam glasul il asociam cu acordurile chitarei lui si imi spuneam cat de talentat este Gheorghe. Ma bucuram de prietenia lui, era ceva special, sincer, tamaduitor. Mi-a spus intr-o seara, cerul deasupra manastirii era senin si peste varful copacilor din zare se inalta semetz si singur, bradul lui Stefan: frate Ionele, vreau sa ma fac preot! Stiam, pentru ca am simtit chemarea lui inca de cand ne-am cunoscut, dar am tacut! Cu cateva zile in urma fusesem cu el la bradul cel straniu, care se inalta cu inca o data fata de ceilalti, mersese cu noi atunci si fratele Ghedeon, nu mai vazusem pe cineva sa bata toaca asa cum o facea el, era o simfonie, o fuga, o tocata si toate la un loc! Noi trei si copilul lui Gheorghe nu am reusit sa cuprindem trunchiul acelui brad batran dar vanjos.

Un caine latra departe pe Bolovanish,poate simtzise vreo salbaticiune, luna era deja deasupra coamelor, Gheorghe se uita la mine de o buna bucata de timp, asteptand cu evlavie ceva, m-am auzit atunci rostind: Dumnezeu sa te binecuvinteze Gheorghe!

The delicate sound of light

Despre critica constructiva

Imi plac calele, asta e, sau incep sa imi placa aceste flori, nu stiu exact, dar ce stiu sigur e ca am fotografiat una si am postat-o pe un site de fotografie. Pana aici nimic ciudat, dar vine un nene si spune: foarte delicata, dar cam mult spatiu liber..., unde frate la subsol in boxa, pe casa scarilor, pe hard? Arunci critica si ne lasi asa? Nu ne spui din adancul gandirii tale, din strafundul sensibilitatii tale poetice cateva explicatii, care este? De ce maria ta vede altfel decat vad altii, si daca vede de ce tine pentru el? Of, greu cu fotografia, dar mult mai greu latura constructiva a parerilor noastre!

Imi place critica daca e constructiva si eu o fac atunci cand am ceva de spus si numai in domeniul in care sunt recunoscut ca autoritate... vad fotografii zilnic si citesc uneori si parerile majoritatii; excelent 56%,bun cadrul 18%, dragutza, 3%, bestiala 2%, buuna rau 1%, mi-ar fi placut mai la stg subiectul 2,5% mi-ar fi placut mai la dreapta 1,5%, de unde trag concluzia ca suntem mai de stanga decat mai de... calitate, iar restul...incearca sa inteleaga cate ceva!

Eu cred dupa toate astea, ca inainte sa facem fotografii, ar trebui sa invatam sa vorbim photo, ca sa zic asa! Sa postam parearea noastra stiind din start ca este subiectiva, pentru ca nu pot sa le cer tuturor sa le placa Monet, Kandinski, sau Picasso! Unora le place Vermeer sau Rubens, ce ne facem cu ei? Asta nu inseamna sa nu incercam sa ne exprimam parerile, ci trebuie sa fim atenti in ce haine imbracam aceste pareri... sa auzim de bine!

Ochiul din adancurile lor

Portative paralele

Sunetul, nuditatea zgomotului armonios distorsionat, sau libertatea uratului de a deveni incet, incet ...frumos!

Orizontal inseamna de cele mai multe ori, paralel cu privirea mea pierduta printre randuri...

Frumusetea privirii mele triste

Cred ca datorez aceasta serie prietenilor mei, fotografi frumosi, rari, razvratitzi, turbati dupa nou si incredibili de sinceri, Radu Badoiu, Luca Achim, Florian Marin, Catalin Savulescu, Bogdan, si sa ma ierte cei ce nu au fost numiti dar alesi!

Ruga pentru lumina

In cautarea mea in intuneric, am vazut lumina indumnezeirii Lui pe chipul oamenilor...

Cu ochiul pe noi, fertilitatea striga din adancuri, oare suntem ceea ce credem ca suntem?