De la 1650m altitudine, Ceahlaul imi parea un prieten apropiat, ca aceia din copilarie cu care mergeam tinandu-ne de dupa umeri si mergand in acelasi pas....Chiar daca ne despartea o apa cat o mare, ii vedeam zambetul de sub cushma. Vine toamna batrane, gandii eu, tie ce-ti pasa!
Eh! Ce vremuri... S-au dus vremurile cu parfum de flori uscate si racoare in zori de zi. A ramas doar frigul si ceva frunze pe asfalt. De Cehlau nici vorba...
RăspundețiȘtergereFrumos fotoreportaj!
Parca ii simt mirosul..., nu l-am mai simtit de vreo 25 de ani !!
RăspundețiȘtergeretare tare maestre... abia astept sa ne vedem la iasi la o cafea si-o poza :)
RăspundețiȘtergereFaine fotografii!
RăspundețiȘtergereMultă muncă acolo-șa, dar superb de privit ..... și privit. Nu muncit :D
multumesc mult Ogaritzo, te astept in Bucovina la strans frunzele, ar fi grozav sa ne revedem!
RăspundețiȘtergeresuperb ,bravo
RăspundețiȘtergere