

Era energica, mai energica decat cei care cred ca jumatate de secol este floare la ureche! Pentru ea, era floare la ureche sa mearga pe campul intins de la poalele stejarului, plantat acolo, in inima pamantului, pe la 1406, si pe care il priveste acum cu ochii femeii care a implinit de curand 87...In anii pe care Dumnezeu i-a sadit in ea se apropie de varsta copacului de care ii sunt legate amintirile copilariei, adolescentei, si acum clipele...Langa stejar era un tei mai tanar, avea doar 400 de ani dar s-a prabusit luna trecuta, pe vreme buna, a cazut asa, la amiaza, cum cadem noi la odihna de pranz.
S-a dus saracul, spune Maria, tine mana la piept,inspre inima; in noaptea de dinainte a avut un vis, dimineata a dat apa la animale, Mihai era plecat la obor, a plecat si ea mai tarziu, pe jos la stejar, avea un junghi in piept; cand s-a apropiat, teiul era pravalit la pamant, i-a stat inima!
S-a intors in sat, la biserica veche, s-a gandit sa spuna ceva Domnului pentru teiul acela dar biserica era inchisa; a intrat printr-un shopron pe care il stia de cand era fata si fugea din timpul liturghiei cand mamuca-sa nu era atenta...