Apusul din noi

Toamna m-a prins anul acesta mai spre seara, cand mos Valentin la cei 88 de ani ai sai, aburca ultimile leatzuri de lemn de brad in caruta! E inca in putere chiar daca degetele ii sant indoite de reumatic. Baietii ii sunt dusi pe la oras, unul singur mai vine din cand in cand sa mai repare poarta si acoperisul la poiata cand e nevoie. Cel mai greu e cu apa, ca pe cat e de bogat dealul pe care si-a asezat casa lui cu cerdac acu' fo 60 de ani, pe-atat e de sterp in raruchii sai pamantul! Dar nu se plange, nevasta lui e tanara si in putere, e cu 10 ani mai vie decat el. Imi dadu un cash afumat si ma intreba de copii. Si-al meu e dus am spus oftand, e la casa lui si privii lung spre apus, unde mos Valentin gatise treaba si cu inca doi vecini se pregateau sa mute lemnele la adapost...Am vrut sa le spun ca am sa vin si la anul dar ma trecu un fior, si ma strafulgera un gand, oare al cui apus vad ochii mei acum in prag de toamna tarzie?