Ilie dupa ce a terminat armata, a venit acasa doar cu gandul la Maria lui. Isi facuse planul de demult, ca doar avusese timp destul, armata fiind mai lunga decat si-ar fi dorit... Ajung in mai, tata mi-a dat loc de casa, pana in toamna o aburc, dupa postul Sfintei Marii o cer de nevasta si in octombrie facem nunta.
Asa a fost, s-a cutremurat tot Paltinul de horile lor, caii frumos impodobitzi, cu picioare groase si mersul apasat faceau sa se cutremure fantanile prin sat pe unde treceau...Era un iuresh si o veselie, ca a veni Ilie acasa din catanie,de se inshirau babele la gard precum frunzele de tutun la uscat. Maria era mandra ca s-a tinut cu fetele pana a venit el si a cusut si a impletit iar tzoalele de pe jos le-a facut cu bunica ei ca avea razboi, de acela cu pedale, ca se jucau cand erau copii de le sareau chingaturile care manau suveica...tare la mai certa buna, mai mult razand decat a ocara!
La una din batute, Ion i-a zis la ureche printre zulufii ei blonzi: Marie, tu sa-mi faci doi ficiori sa ma ajute la coasa!
Maria s-a uitat o clipa la el si i-a zis, baditza pai tu sa-i faci ca de ei ma grijesc eu...Tare i-a mai placut raspunsul lui Ilie si din noaptea aceea numai la asta s-a gandit...Pe unul il fac fierar asa cum m-a invatat pe mine tata, mult m-a ajutat in catanie meseria asta, aveam cai la artilerie si la infanterie si peste tot, iar eu stiam sa fac mandretze de poatcoave...il cautau pe tata de prin toate satele, se gandea el, in timp ce tinea strans mijlocul Mariei, parca nemaivoind sa il scape in veci...Maria scultatoare, i-a facut doi feciori, inalti ca brazii si puternici, la coasa de mici si-au cladit trupul ca pe o catedrala iar ochii lor stralucitori le incalzeau inima, acum sunt la scoala, dar pe Ionel l-a facut si fierar, asa cum si-a dorit...
Cuminte si ascultator, Ionel la numai 17 ani ai sai imblanzeste fierul in vatra incinsa apoi il modeleaza cu mare pricepere, scotzand din maine lui, minuni de potcoave si tzapine...
Ilie ma ia de mana si imi spune: il vezi, paraca mi-s eu la varsta lui...si ochii parca i se impaienjenisera; e de la fumul de la forja, imi spune el stergandu-se cu dosul mainii...dar tu de ce schiopatezi domn Ionel, ma intreaba tzintindu-ma cu privirea si schimband subiectul. Am avut un accident, ii spun; clatina din cap si spuse, doare asa-i? Mai doare daca merg mult, dar si pe matale te-am vazut schiopatand, ce te doare nea Ilie? il intreb eu cu stangacie; ei pe mine nu ma mai doare de multi ani, al meu e de lemn, mi l-am ologit la padure, dar nu-i bai, hai sa iti arat calul si porni mai tanar si mai mandru ca niciodat inspre grajd...
